 |
 | Cititul, pronuntia, accentul si intonatia |  |
|
NazyBuzzyBee
Music Admin
|
|
Modul de citire:
Fiecare kanji întrebuințat in limba japoneza se poate citi cel putin in doua moduri, care provin din doua surse: - citirea specifica limbii japoneze; - citirea imprumutata (aproximata fonetic). Deoarece japonezii aveau deja cuvinte care puteau sa exprime semnificatia caracterelor chinezesti, ei au asociat astfel kanji cu cuvintele native, nu numai cu cele de origine chineza. Modul de citire in limba japoneza, pentru kanji se numeste kun (kunyomi ). In general kunyomi se foloseste atunci cind un kanji este independent. Citirea imprumutata din limba chineza reda aproximarea fonetica in limba japoneza a modului autentic de citire in limba chineza pentru kanji. Acest mod de citire, aproximat din punct de vedere fonetic, se numeste On (onyomi ).Onyomi se foloseste mai frecvent in cuvinte compuse. Deoarece kanji au fost imprumutate din China, la intervale de timp diferite, ele nu au fost standardizate imediat. De aceea, se intalnesc diferite pronuntari On, corespunzind perioadei in care un anumit caracter a fost transmis in Japonia. Pentru a adapta kanji limbii japoneze, au trebuit adaugate caracterele hiragana. Ca si in cazul modului de citire On, multe kanji au deosebite pronuntari kun, care se deosebesc atat prin hiragana care le urmeaza, cat si prin contextul in care sint utilizate. Kanji se combina in general pentru a exprima idei complexe. Pronuntia Pronuntia este unul dintre cele mai simple aspecte ale acestei limbi, cel putin pentru vorbitorii nativi ai limbii romane, fiindcă toate sunetele din limba nipona sa regasesc in limba noastra. Limba japoneza are la baza 5 vocale, care adaugate dupa o consoana formeaza o unitate de baza a limbajului. Aceste unitati poatra numele de mora, cuvant japonez care se poate traduce prin silaba. Caracteristic acestor unitati fonetice este faptul ca au toate aceeiasi lungime, putandu-se afirma ca cuvintele sau propozitile care au un numar egal de mora pot fi rostite in aproape acelasi interval de timp. Dialectul standard japonez poate fi reprezentat in aproape 100 astfel de mora distincte. Astea se pot clasifica in 6 grupe: - vocale simple: a, i, u, e, o (*aceasta este si ordinea lor in alfabetul japonez); -consoane urmate de vocale: ka, shi, mu, ne, ro etc.; -semi-vocala (y sau w) urmata de o vocala: ya, yu, yo, wa; -consoana + semi-vocala + vocala: kya, byu, pyo etc.; -o singura consoane nazala: n; -prima consoane dintr-un dublet (nu se pronunta): ex.: kitte. Vocale: In limba japoneza exista cinci vocale, foarte asemanatoare cu cele din limba romana sau limba italiana. Acestea sunt (in ordine): a, i, u, e, o. Ele sunt practic identice cu echivalentele lor din limba romana, mai putin u, care este nerotunjit, undeva intre î romanesc si ü german. Consoanele sunt si ele mai puţin numeroase decat cele din limba romana. Inventarul lor se compune din: k, g, s, z, t, d, n, h, b, p, m, si r. Trebuie facute totusi urmatoarele observatii: -s urmat de i se pronunta circa ca Ŧ#376; romanesc. Similar, succesiunea z-i devine ji. -t urmat de i se pronunta aproximativ ca întâiul sunet din cuvantul romanesc cirese. Similar, d-i devine ji cu o pronuntie indiscernabila de cazul lui ji provenit din z-i. -t urmat de u se pronunta aproximativ ca ţ romanesc din tuica. Similar, d-u devine zu. -h urmat de u se apropie în pronunţie de f, dar ramane undeva la mijloc. -Sunetul r din japoneza este undeva intre r si l din romana. Semivocalele y si w pot incepe o mora, dar nu orice combinatie este posibila. Exista trei more cu y, anume ya, yu Ŧ#376;i yo, si doua more cu w: wa si wo (desi ultima se pronunta modest o). Elementul nazal n reprezinta un caz special de consoana care singura poate juca rolul unei more. El nu poate aparea la inceputul cuvantului. Cand este urmat de b, p sau m pronuntia lui se altera in mod natural in m. Stopul (dublarea consonantica) se manifesta prin mărirea timpului de asteptare pana la emisia consoanei urmatoare. Accentul Spre deosebire de exemplu, de limba engleza, limba japoneza foloseste un accent bazat prin ridicarea sau coborarea acestuia. In japoneza standard, pentru pronuntia unui cuvant exista un numar de 4 variante de accente: -numai prima mora dintr-un cuvant este cobarata, restul fiind inalte; -prima mora este joasa, urmatoarele sunt inalte si se ridica intonatia la pronuntia particulei ce urmeaza dupa cuvant; -prima mora este joasa, una sau mai multe din urmatoarele sunt inalte, iar ultimele sunt din nou joase; -numai prima mora este inalta, restul fiind joase; Intonatia In limba japoneza intonatia joaca, deasemenea, un rol foarte important in comunicarea starii de spirit a vorbitorului. De obicei, cand se coboara intonatia se insinueaza ca este o afirmatie finala, iar cand aceasta se ridica, denota o intrebare sau o exclamare. Surse bibliografice: Neculai Amalinei-Konnichi wa -Curs practic de limba japoneza si Limba japoneza, necomplicat si eficient www.bogdanlazar.ro/ ro.wikipedia.org/wiki/...onez%C4%83 Repet: Acest topic are caracter informativ, de aceea va fi inchis.Daca dintre voi exista persoane care au informatii interesante sau completari la acest topic va rog sa mi le comunicati si apoi, eu le voi posta aici, bineinteles cu mentiunea ca apartin persoanei care mi-a trimis materialul. |
|||||||||||
|
_________________ 
|
|||||||||||||
 |
 | Cititul, pronuntia, accentul si intonatia | |
|
||
|
|
|