 |
 | Limba japoneza~ introducere |  |
|
NazyBuzzyBee
Music Admin
|
|
Japonezii considera ca apartin unui regat solar, deoarece imparatul lor este descendentul divin al Zeitei Soarelui - Amaterasu Omikami.
Amaterasu, fiind supranumita si "Marea Zeita Stralucitoare a Cerului", era atit de frumoasa, incat zeii au hotarat sa o urce pe Scara Cerului, unde sa ramana pentru totdeauna, iar stralucirea ei solara sa apartina vesnic Pamantului. Nihon, ideogramele care compun cuvintul Japonia, au si semnificatia "radacini solare". Nihongo, limba japoneza, se poate traduce astfel: "limba cu radacini solare". Dincolo de aspectul poetic al acestei denumiri, studiul limbii japoneze este strans legat de cunoasterea culturii si civilizatiei japoneze. Complexitatea limbii japoneze vorbite apare din necesitatea schimbarii modului de adresare in functie de persoanele care participa la discutie si relatiile dintre vorbitor si ascultatori. Astfel, in functie de acesta relatie exista doua nivele de vorbire: formala sau normala, dar si o multime de alte combinatii in deosebite proportii intre acestea doua. Distanta dintre vorbitor si ascultator poate fi inteleasa in doua dimensiuni: vertical si orizontal. Distanta pe verticala reprezinta statutul social. Japonia traditionala era strict impartita in clase sociale bazate pe varsta si rang. Cu toate ca societatea de astazi a Japoniei a fost expusa la o înșiruire de schimbari care au dus la reducerea privilegilor si puterii aferente pe plan social, exprimarea statutului social in vorbire este inca luata in serios, chiar si in cazul in care persoana la care se face referire nu asista la discutie. Structurarea naturii adresarii in functie de rangul social se poate observa in cadrul companiilor private sau de stat, dar si in majoritatea altor grupuri sociale din Japonia. Totusi, in ultimii ani, folosirea adresarii formale a fost abandonata, dar nu in totalitate, in cadrul familiei. Pe langa distanta verticala, in Japonia, spre deosebire de alte zone ale lumii, exista si o distanta pe orizontala. Acest lucru se datoreaza faptului ca japonezii au un simtamant puternic de apartenta la un grup, cum ar fi familia, scoala unde invata sau compania unde lucreaza, dar si grupuri geografice cum ar fi cartierul, orasul, zona sau chiar tara unde locuiesc. Spre deosebire de planul vertical, cu toate ca se foloseste limbajul formal, in acest caz se omite folosirea titlurilor honorifice sau umile. Pe langa aceste doua dimensiuni: statutul social si localizarea intr-un anumit grup, exista multi alti parametrii care contribuie la alegerea stilului de vorbire ( de exemplu, formalitatea situatiei in cadrul careia are loc discutia, tema discutiei si de ce nu, dispoziția emotiva a vorbitorului). Toti acesti factori care determina utilizarea sau nu a vorbirii formale cat si a termenilor onorifici si umili fac din acest înfățișare al limbii japoneze unul dintre cele mai complicate si dificil de manevrat pentru un strain. Limba japoneza este o limba polisilabica, iar asocierea vocalelor cu consoanele face ca limba sa aiba accente melodice. In comparatie cu gramatica romana, gramatica japoneza prezinta urmatoarele caracteristici importante: 1) intr-o propozitie, predicatul se afla intotdeauna la sfirsitul ei; 2) verbele nu au terminatii care sa indice persoana sau numarul; 3) nu exista articol; 4) aceeasi forma pentru substantive se intrebuinteaza atit la singular, cit si la plural; 5) cazul unui pronume sau al unui substantiv este indicat prin intermediul diferitelor particule care se afla dupa pronume, respectiv substantiv; 6) subiectul si complementul se pot omite, daca se subinteleg din text. Limba japoneza este o limba postpozitionala, deoarece particulele se folosesc dupa substantivele pe care le modifica. Exprimarea in limba japoneza este in general concisa, sobra si rezervata. Surse bibliografice: Neculai Amalinei-Konnichi wa -Curs practic de limba japoneza si Limba japoneza, necomplicat si eficient www.bogdanlazar.ro/ ro.wikipedia.org/wiki/...onez%C4%83 Limba japoneza are la baza 5 vocale, care adaugate dupa o consoana formeaza o unitate de baza a limbajului. Aceste unitati poatra numele de mora, cuvant japonez care se poate traduce prin silaba. Caracteristic acestor unitati fonetice este faptul ca au toate aceeiasi lungime, putandu-se afirma ca cuvintele sau propozitile care au un numar egal de mora pot fi rostite in aproape acelasi interval de timp. Dialectul standard japonez poate fi reprezentat in aproape 100 astfel de mora distincte. Astea se pot clasifica in 6 grupe: Vocale simple: a, i, u, e, o (*aceasta este si ordinea lor in alfabetul japonez); Consoane urmate de vocale: ka, shi, mu, ne, ro etc.; O semi-vocala (y sau w) urmata de o vocala: ya, yu, yo, wa; Consoana + semi-vocala + vocala: kya, byu, pyo etc.; O singura consoana nazala: n; Prima consoana dintr-un dublet (nu se pronunta): ex.: kitte. Vocale: În limba japoneză se află cinci vocale, cumplit de asemănătoare cu cele din limba română sau limba italiană. Acestea sînt (în ordine): a, i, u, e, o. Ele sînt practic identice cu echivalentele lor din limba română, mai puţin u, care este nerotunjit, undeva între î românesc şi ü german.Consoanele sînt şi ele mai puţin multiple decît cele din limba română. Inventarul lor se compune din: k, g, s, z, t, d, n, h, b, p, m, şi r. Trebuie făcute totuşi următoarele observaţii: s urmat de i se pronunţă circa ca ş românesc. Similar, succesiunea z-i devine ji. t urmat de i se pronunţă aproximativ ca inițialul sunet din cuvîntul românesc cireşe. Similar, d-i devine ji cu o pronunţie indiscernabilă de cazul lui ji provenit din z-i. t urmat de u se pronunţă aproximativ ca ţ românesc din ţuică. Similar, d-u devine zu. h urmat de u se apropie în pronunţie de f, dar rămîne undeva la mijloc. În mora ni sunetul n este ceva mai moale, apropiat cu ñ din spaniolă. Sunetul r din japoneză este undeva între r şi l din română. Semivocalele y şi w pot pornește o moră, dar nu absolut orice combinaţie este posibilă. Există trei more cu y, anume ya, yu şi yo, şi două more cu w: wa şi wo (deşi ultima se pronunţă modest o). Buna = Konnichi wa Buna dimineata = Ohayo Buna seara = Konban wa La revedere = Sayonara Pa/Ne vedem = Mata ne Da = Hai Nu = Iie Multumesc = Arigatou Incantat de cunostinta = Yoroshiku sau Hajimemashite Scuzati-ma = Shitsurei Imi pare rau = Sumimasen or gomenasai or gomen Ok = Daijoubu minas=copii |
|||||||||||
|
_________________ 
|
|||||||||||||
 |
 | Limba japoneza~ introducere | |
|
||
|
|
|