MusicEverytime.MyForum.ro :: [Tutorial] Cum sa scrii un fanfic/o poveste bun/a

Trimis: 06/09/2008 12:58

OK, întâia mea tentativă de a scrie așa ceva. Chestiile de mai jos sunt o colecție de sfaturi și îndrumări pentru autorii aspiranți (sau, cum spunea un amic de-al meu acum ceva vreme, ăia pe care îi chinuie talentul anterior să scrie și criticii după). Sper să prindă bine cuiva Dacă nu, măcar am trecut în revistă regulile de bază și o să-mi prindă bine și mie chestia asta.

1. Ideea

Orice poveste pornește de la o idee (sau mai multe). Cu alte cuvinte, avem personajele X și Y (etc.), puse în situația Z. Teoretic, absolut orice idee, oricât de banală, poate fi transformată într-o poveste bună atâta timp cât textul e captivant și bine scris.

Cu toate astea, este bine să se evite, pe cât posibil, clișeele. Există o serie de motive și situații arhi-fumate, care pot trage în jos orice poveste, oricât de bine s-ar puncta celelalte aspecte. Câteva din clișeele respective sunt:

- „Revelații” trântite aiurea (de exemplu, un personaj care descoperă peste noapte că are puteri magice, că e reîncarnarea creaturii X, că este singurul / singura capabil/ă să salveze omenirea ș.a.m.d.)

- Personaje prea ieșite din comun ca să fie veridice (așa-zișii Mary-Sue / Gary Stu) - frumoase, inteligente, simpatice de toată societatea și posedând absolut toate puterile imaginabile. Astfel de personaje sunt antipatice din start.

- (Exclusiv pentru fanfic-uri manga/anime) Fanfic-uri despre un personaj care apare pe neașteptate și este de fapt sora / fratele / iubitul/a / mama / tatăl personajului X (a se înlocui X cu orice personaj popular printre fani - Inuyasha, Sasuke, Byakuya, whatever). Ăsta e unul din cele mai mari și mai nesuferite clișee din fanfic-uri. E OK să existe câteva personaje create de autor (în unele cazuri, identic personajele respective dau sarea și piperul poveștii), dar în limitele bunului-simț. Fanfic-ul trebuie să fie centrat în jurul personajelor din seria / seriile respectiv/e și nu în jurul personajelor create de autor. Ăsta e scopul unui fanfic, nu-i așa?

- (Exclusiv pentru fanfic-uri manga/anime) Situații „out of character” (OOC). În momentul în care un autor preia anumite personaje dintr-o serie, autorul trebuie să aibă mare grijă la felul în care se comportă personajele în situațiile pe care le creează. Mai simplu: gândiți-vă la threadurile de genul, „Ce nu ar spune niciodată personajele din seria X”. Exemplele de acolo sunt exagerate, însă am citit destule fanfic-uri în ultimii ani în care personajele din fanfic nu aveau absolut nimic în comun cu cele din anime-ul original, în afara faptului că purtau același nume.

2. Titlul

Asta e uneori porțiunea cea mai nesuferită: ai reușit să termini o poveste, ești mulțumit/ă de efect și te îneci ca țiganul la mal îndată ce e vorba să pui un titlu.

Când deschizi un thread nou sau publici povestea online, titluri de genul „Povestea mea!”, ”Fic-ul meu! Intrați, vă rog...”, „Încercarea mea” și alte variații nu or să aibă un impact prea mare. Titlul trebuie să fie scurt și să „prindă” specificul poveștii.

De asemenea, și aici este bine să se evite clișeele. Iarăși există suficiente exemple cât să umplu zece pagini, dar să ne rezumăm doar la câteva: „Primul sărut”, „Legendele / Cronicile / Povestiri din...”, și indiferent ce sintagmă sau frază care include cuvinte ca „sânge”, „lacrimă”, „durere”, „iubire”, „ură”, „moarte” și alți termeni de genul.

3. Numele personajelor

Și aici se cere un pic de atenție și efort din fracțiune autorului. Numele personajelor trebuie să fie veridice pentru „decorul” în care este plasată acțiunea. Dacă activitatea este plasată în Japonia, atunci este natural ca personajele să aibă nume japoneze. Dacă nu, atunci în nici un caz.

De asemenea, nu e rău ca personajele să aibă nume ieșite din comun, atâta timp cât nu se exagerează cu asta. Nume sau prenume de genul „Willow”, „Raven”, „Shadow”, „Storm”, „Rain” ș.a.m.d. sunt clișeuri și atât.

4. Redactarea

Redactarea e profilul care cere cea mai multă atenție și răbdare per total. O redactare impecabilă poate face deosebirea dintre o poveste bună și una proastă, iar o idee, oricât de bună, se pierde dacă povestirea nu e scrisă pe măsură.

Dacă te-ai hotărât să scrii o poveste sau un fanfic, este esențial să ai vigilență la redactare. Mai jos sunt câteva reguli și sfaturi pentru o redactare bună.

I. Română, engleză, japoneză sau...?

Alege o singură limbă și rămâi la ea de la început până la sfârșit. Dacă e română, română să fie; dacă e engleză, atunci să fie engleză și nu „japanglish” (despre asta, un pic mai târziu). E inadmisibil să ai povestirea în română și dialogul în engleză, de exemplu. Bineînțeles, un personaj mai poate scăpa un „cool” sau „wow” pe ici și colo, însă doar atât.

Cât despre „japanglish”, indiferent dacă scrii în engleză sau în română, cuvinte japoneze gen „kawaii”, „sugoi”, „nii-chan” ș.a. nu își au rostul. Chiar dacă toată lumea știe ce înseamnă, așa ceva nu se face.

II. Echilibrul între narațiune / dialog / descriere

...sau, mai simplu, povestirea trebuie să aibă câte puțin din toate trei. O povestire cu prea mult dialog devine obositoare, la fel cum este și o povestire cu doar două replici și atât.

III. Coerența timpurilor

La fel ca și atunci când alegi limba în care scrii, alege un singur timp (prezent sau trecut) și rămâi la el. Asta dă consistență poveștii. Exemplu tradițional de „așa NU”: „Aiko-chan (or whatever) s-a ridicat de la masă și se îndreptă spre ușă. ”Bine ai venit acasă!” îi spune lui Mariko-chan”. „Așa DA”: ”Aiko-chan se ridică de la masă și se îndreptă spre ușă. „Bine ai venit acasă!” îi spuse lui Mariko-chan”.

IV. Forum vs. text literar

Indiferent dacă textul vostru este scris pe hârtie sau direct pe calculator, emoticoanele (fie că sunt imagini sau text), link-urile înspre imagini puse alandala în mijlocul povestirii, notele autorului trântite tot în mijlocul acțiunii, unde nu au nici o treabă ș.a. nu au ce să caute într-un text care se vrea să fie literar. O povestire se scrie folosind cuvinte și atât. Orice nu poate fi descris trebuie exclus din start. Crud, dar adevărat

5. Tehnoredactarea

Aici avem o chestiune mare de tot. Majoritatea povestirilor pe care le-a citit pe forum/uri (nu doar în română, ci și pe câteva forumuri internaționale) stau groaznic la capitolul ăsta. Dacă vreți ca povestirea voastră să fie citită și apreciată inclusiv de cei care știu ce este și cu ce se mănâncă literatura, atunci e cazul să luați scrisul cât se poate de în serios.

Mai jos aveți o listă cu lucruri care nu au ce să caute într-un text literar, punct. Orice poveste care abundă de astfel de greșeli de tehnoredactare e un eșec cât se poate de probabil.

1. Dacă scrieți în română, încercați să uzați diacritice pe cât se poate. Dacă nu aveți diacritice la dispozitie, atunci este suficient să scrieți „t” în loc de „ț”, „s” în loc de „ș”, etc. Înfloriturile de genul „sh”, „tz”, „k”, „y” fac textul greu de citit și lasă impresia că a fost scris de cineva complet pe dinafară.

2. Nu executați abuz de semne de punctuație. Rezumați-vă la „!”, „?”, eventual „?!”, „...” și atât. E comod să apeși shift și tasta corespunzătoare de zece ori și să obții un șir lung de „!!!!!!”-uri, dar asta nu va perfecționa cu nimic povestea, ba dimpotrivă. La fel, nu puneți „...” pe urmă fiecare propoziție.

3. Idem pentru litere. Este recomandabil să scrieți „Hei!”, sau eventual „Hei!!”, în loc de „Heeeeeeeeeeeei!!!!!!!!”, de exemplu.

4. Într-un text, majusculele arată de regulă că personajul respectiv țipă. Pot fi folosite, dar nu în exces.

5. Mare atenție la cuvintele care se termină în „i”. Mulți autori greșesc aici. Pronunțați cuvântul și eventual fraza cu voce tare și gândiți-vă de două ori câți „i” are la sfârșit. Spre exemplu, „Forumul are mulți membri” (nearticulat, un solitar „i”) și „Membrii forumului...” (articol hotărât, doi „i”).

6. La sfârșit...

Indiferent cât de bună vi se pare povestea, nimic nu este perfect. Dacă vă publicați povestirea undeva, așteptați-vă la critici - mai blânde sau mai dure. Nu e cazul să le apucați personal. Criticile sunt o modalitate excelentă de a vă descoperi propriile greșeli și de a le îndrepta.

Succes la scris!